Du-mă, fericire, în sus
Izbeşte-mi tâmpla de stele până când
Lumea mea prelungă şi în nesfârşire
Se face coloană sau altceva.
– Nichita Stănescu
Când căutăm să punem dragostea în cuvinte simple, să o cuprindem în imagini unice de amintit peste vremuri, peste clipe, ne-ntoarcem înlăuntrul nostru să căutăm culori. Culori care să îmbrace anotimpul, lumina care să sfârșească toată în zâmbete și priviri complice. La Cireș am găsit toate culorile ce-mprăștie anotimpul iubirilor scrise aici spre zări demult aprinse de răsărituri albastre și apusuri roșiatice.
Când “albul magic” oprește din mișcare întreaga natură, liniștea pădurii Lucianca se strecoară printre trunchiuri amorțite și-și revarsă valurile până la porțile Cireșului Sălbatic. Se-aprind zăpezile sub pașii mirelui și fulgii de nea se-ncurcă-n genele suave ale miresei îndrăgostite. Iar crengile copacilor au capitulat până la urmă lăsând stelele să zâmbească înghețate deasupra iubirii lor. Un fel de nesfârșire strălucitoare a unei povești ce-ngheață pe veci în gânduri de dragoste: ale LUI, ale EI…
Și-apoi se duc încet încremenirile de pe la geamuri să lase loc “adierii vieții” ce-și trimite solii în pădure: cu zumzete vesele, cu verde pleznind la orice pas de bucurie. Cu raze curate, diafane, ce caută inelul din deget să-l strălucească mai mult decât iubirea privirilor fară loc și timp, doar cu dragoste. Petale și culori, miros de flori și murmur de viață nouă…lumina și strălucirea florilor albe de cireș ce se aștern suave în făța-ți alaiului nuntașilor. Te-așteaptă afară de fiecare dată cea mai pură eleganță de primăvară împletită cu gingășia naturii la început de viață – a voastră și a ei, a naturii.
Se-ntețesc curând culorile și se aprind văpăi de verde-nchis prin “umbrele dese” ale copacilor Luciancăi și țes răcoarea ce-ți va stâmpăra curând setea de iubire. Printre ramuri deochiate și lanuri de floarea soarelui – duioase la apus în fotografii fantastice ale dragostei abia-ncepute – se-aprind peste tot luminile și râsetele de-o vară ale serii nunții voastre. Și ce vară! Și ce nuntă! Și ce dragoste! Un strop de răcoare-n pocaluri ce se-ncheie în ciocniri de diamant – și-un strop de Lună zâmbitoare deasupra tuturor emoțiilor voastre. Atât îi trebuie verii să se-ncheie și să se-nchine în fața galbenului.
Un galben dulce – de “iubiri bogate”, abundente și zemoase. Nunți pline de daruri aurii și foșnete arămii printre sufluri răcoroase și urări magice. Toamne de poveste spuse încet, domol și împroșcate cu veselia nuntașilor bucuroși. De privirea LUI și emoția EI. De începutul poveștii și dulceața sărutului…De prima toamnă a voastră începută aici și sfârșită departe…în visuri colorate.
În culorile anotimpului iubirilor la Cireșul Sălbatic. Alege-ți culoarea! Alege-ți anotimpul! Alege Cireșul Sălbatic!
Culorile sunt zâmbetele naturii.
– Leigh Hunt
